....Pfff....

Cam asa iti vine sa faci cand dintr-o data totul intra intr-o ceata ...cand nu mai stii exact ce e bine si ce nu...

Eu nu cred ca tine de ce e bine si ce nu ci de ce vrei sau ar trebui sa faci...

Conflicutul etern intre minte si inima...

Ce vreau? .... Nici eu nu mai stiu... cred ca sa fiu fericita , asta vreau....

Defapt ceea ce vreau eu acum e sa beau o cafea... desi stiu ca-mi face rau.. dar vreau ,si am sa imi fac una....de ce as face una ca asta? Pentru ca nu am nimic mai bun de facut ... sau pentru ca vreau sa o amortizez ...sa o fac sa taca... vreau sa nu o mai aud cum bate... vreau sa dorm... si asta am sa si fac....

e un conflict prea dur care nu pot sa-l mai ascult...

Sometimes it works ...sometimes it doesn't...

....Tired....

Vine un moment cand parca totul in jurul tau nu mai are acelasi farmec...vine ziua in care devii strain fata de ceea ce odata numeai "stilul tau de viata" ...

Schimbarea e dureroasa...e dificila pana si incercarea de a-ti imagina viata ta altfel decat cum o stii in prezent...

"It's hard to let it go.."

Avem tendinta de-a tine cu dintii de visele noastre..desi in adancul sufletului suntem constienti ca acele vise nu se vor indeplini niciodata...dar pur si simplu nu poti sa le pierzi... pentru ca ai luptat poate prea mult sa le indeplinesti ...prea mult sa nu le pierzi.. ..poate pentru ca ai pus prea mult suflet sa se indeplineasca si poate pentru ca pierzand ceva pentru care ai luptat asa de mult ar insemna intr-un fel sa te pierzi pe tine...poate nu stii cine sau cum sa fii fara acel vis sau ce sa faci...

Dar rasare soarele, odata si odata , si unele vise se risipesc ,altele se indeplinesc....

Days go by ...and here am I ....

aprope ca am uitat de acele zile cand nu aveam nici o grija ... de acele zile cand stiam exact ce vreau ..acum sunt confuza... mintea mea e ocupata de prea multe lucruri...corpul meu e inca aici ...desi sufletul e undeva departe...

De ce mereu cand lucrurile sunt mai dificile avem tendinta de a fugi..de a cauta o cale de a evita problemele?

eu imi "inchid " mintea ca sa zic asa..imi ordon mie insumi, ca acele lucruri sa nu insemne nimic si sa le tratez cu cea mai mare indiferenta si sa imi concentrez atentia spre altele desi, poate sunt chiar banale... si daca acele lucuri banale iti dau o siguranta destul de buna e posibil chiar sa le dai o importanta mai mare decat cea anticipata sau calculata pentru ele...fericirea ti-o faci cu mana ta...

"shut down" e calea usoara, pot spune unii... eu nu sunt o lasa.. nu fug de ceea ce ar reprezenta un obstacol... desi poate in adancul sufletului vreau sa fac asta ...si daca aleg sa ignor anumite lucuri ..nu inseamna ca mi-e frica de ele ci doar ca aleg ca sa am grija de ele nu acum...ci la momentul cand ma voi simti pregatita ...si totusi ceva nu ma face sa ma simt asa impacata cu stilul asta...anii au trecut si eu sunt la fel...

Nu ma pripesc sa iau decizii de teama de a nu o lua pe cea gresita ...

Am castigat mult asa... dar am si pierdut:)